Societatea romaneasca in deriva!

Societatea romaneasca in deriva!

Constat cu durere ca nu mai exista solidaritate, afectiune sincera intre oameni. Mecanismul gandirii este in involutie, scolile doar un prilej de amuzament in pauze cu colegii, etalare de tinute extravagante, povesti desre gadgeturi si telefoane de ultima generatie.
Asistam stupefiati nu numai la tinutele elevilor ci si ale dascalilor care tin cu o atitudine sleampata un catalog sub brat. Cu figuri umbrite de frezuri emo sau cu tipologie de frustrati neincadrati in sistem.Acestia accepta  postul si titulatura in lipsa altor posibilitati. Trecuti cu greu si taras de examenul de titularizare sau inrolati din lipsa de cadre ... fac Educatie... CUI? copiilor nostri.
Cum sistemul este bolnav si ulceros, ne intrebam unde ajungem?
Vad conversatii ale copiilor victime care nu stiu sa scrie corect romaneste! Este uitat cu desavarsire al doilea "i" in simplu cuvant "stii",  cratima este data disparuta, acordul subiect si predicat nu este tratat pe facebook asa ca nu este actual!
Masinarii umane blocate in fata unor monitoare cu acces la o informatie cat mai putreda, subiecte grotesti savurate si luate ca exemplu.
Am ajuns o natie de plafonati care nici macar nu ne mai revoltam cand vedem ca suntem loviti, jigniti si mintiti din toate partile, de politicieni, de functionari de intreg sistemul bolnav.
Oare lipsa de reactie vine din lipsa de credinta, de educatie, de frica unei reactii, de jugul impus din toate partile?

despre fidelitate!

ce facem cand fidelitatea devine doar o definitie fara context???
Cred ca traim acest sentiment la tot pasul, auzim din ce in ce mai des despre un el si o ea care in logica, normalul si povestea de baza nu ar avea ce cauta si totusi .... cauta, de gasit nu stiu cat gaseste sau intregeste esenta din continut,  dar ca orice reteta noua ,de regula iese prost!!
Asistam stupefiati la contacte si legaturi bizare si intretinute pe site-uri de socializare iar rezerva surprizei finale, a unor personaje ascunse in spatele tastelor si a textelor preluate si verificate in timp , nu intarzie sa apara!
barbati care ar trebui sa fie ancorati in realitate si cu traiectorii bne trasate, cu familii care le cere atentia, sunt din ce in ce mai captati de aceasta zone crepusculara si se trezesc la realitate prea tarziu! Consecintele acestei realitati virtuale devin dezastroase si distrug realitatea in care ar trebui sa traim.Ne amintim cu nostagie vreamurile cand parintii si bunicii nostri aveau atatea sa-si spuna, sa-si impartaseasca, sa traiasca!!! Cate plimbari, cate tiitluri de carte, cate spectacole de teatru, film, concedii si petreceri spontane.... cata viata chiar cu putina informatie cinefilica si internatutica, puteau avea.
am uitat sa traim lucrurile reale: o vizita, o plimbare de duminica (si nu la mall ), imaginatia lucrurilor facute manual, lectura si discutiile pe text ( convorbirile literare), impartasirea sentimentelor prin cuvinte si venite din imaginatia proprie bazata pe sentiment.

Anti-Dacă (după Rudyard Kipling)

Anti-Dacă (după Rudyard Kipling)

De poţi să faci pe prostul când altul te repede
Făcând-o pe deşteptul şi c-un cuvânt nu-l cerţi,
De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede,
De-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi;

De nu amâni o clipă un rău să-l împlineşti,
Şi dacă minţi mai tare când alţii nu spun drept,
De-ţi place în iubire cu ură să loveşti,
Şi totuşi îţi pui mască de sfânt şi de-nţelept,

De te te târăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul,
Şi numai interesu-ţi îl sui la rang de ţel,
De părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul,
Şi-i vinzi, fără sfială, pe amândoi la fel;

De rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa tălmăcite,
Drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă, şi,
Când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite,
Tu dându-le la dracu', poţi altele scorni,

De poţi să faci întruna dintr-un câştig, o mie,
Şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie,
Dar tu să fii plătitul, găseşti că-i drept şi demn,

De poţi să-ţi storci şi gîndul, şi inima, şi nervii
Îmbătrînite-n rele, să facă rele noi,
Şi sub nehotărâre, plecându-te ca servii,
Când toţi strigă: Nainte!, doar tu strigi: Înapoi!,

Dacă, stând în mulţime, te-mpăunezi semeţ,
Dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic,
Şi pe duşmani sau prieteni, tratându-i cu dispreţ
Te faci că ţii la dânşii, dar îi înşeli amarnic,

Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău,
Şi-n umbra lui te-nlinişti ca-n umbra unui pom,
Al tău va fi Pământul, cu tot prinosul său,
Vei fi-ntre Domni întâiul, dar niciodată om.

un poem, multe povete! DACA - Rudyard Kipling

Daca...

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,

Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!


Rudyard Kipling – „Dacă”